Rețete cu semințe de susan, de la tahini la crusta de pe somon

Susanul e semința de pe chifla de burger și de pe covrig, pusă acolo pentru aspect, și cam atât o știm. Prăjit un minut, devine cu totul altceva: intens, cu gust de nucă și puțin amărui, cel care dă caracterul bucătăriei asiatice și orientale. Măcinat, e tahini, baza hummusului. Presărat pe somon, pe legume sau pe orez, e crocantul care face farfuria să arate a restaurant din câteva grame.

Găsești rețete cu semințe de susan pentru cruste, dressinguri, tahini de casă, salate asiatice, legume la cuptor și câteva dulciuri, cu susanul prăjit pe loc, unde aroma se simte cel mai mult.

Alb, negru, decorticat sau cu coajă

Susanul alb decorticat e cel comun, blând, pentru tahini și cruste. Cel cu coajă, bej, are mai multe fibre și gust mai pronunțat. Cel negru e mai intens, ușor amar, și arată spectaculos peste pește, orez sau salate. Toate se prăjesc la fel: un minut-două în tigaie uscată, amestecate, până pocnesc și miros a nucă. Se scot imediat; ars, susanul e amar.

Într-o rețetă cu semințe de susan, prăjirea e diferența dintre decor și ingredient: crud, nu se simte; prăjit, schimbă preparatul. Într-o rețetă cu semințe de susan negru, se prăjește separat de cel alb, fiindcă nu se vede când se rumenește și se arde mai ușor.

Dens și sățios

Susanul aduce grăsimi bune, proteine, calciu și fibre, cu calorii multe la volum mic: o lingură, cam 10 grame, aduce 55–60 de calorii. Doar că, spre deosebire de nuci, se folosește cu lingurița, presărat, iar o linguriță e suficientă pentru gust și crocant. Tahiniul e altă poveste: o lingură are cam cât una de unt de arahide și se cântărește.

Când cauți rețete cu semințe de susan gândite pentru slăbire, cele cu susan presărat sunt aproape gratuite în cifre; cele cu tahini se uită la lingură. Cu gramaje clare și valori nutriționale calculate pentru porție, vezi diferența dintre o linguriță deasupra și un sos cu trei linguri.

Tahini de casă și dressingul care merge cu tot

Susan prăjit, mixat lung, cinci-zece minute cu pauze, cu puțin ulei neutru: tahini de casă, mai ieftin și mai aromat decât cel din borcan. Tahini cu lămâie, usturoi, apă rece și sare, bătut până devine cremos: dressingul pentru salate, legume coapte, falafel, boluri cu năut. Cu iaurt, mai ușor; cu soia și ghimbir, asiatic; cu miere puțină, pentru morcovi copți.

O rețetă cu semințe de susan sub formă de tahini e, de fapt, o rețetă de sos: două linguri fac o salată întreagă să pară îmbrăcată.

Crusta de pe somon, pui și legume

File de somon sau de cod tăvălit în susan alb și negru, cu puțin ulei, la tigaie sau la cuptor: crusta crocantă care ține peștele suculent. Piept de pui în susan cu usturoi și lămâie rasă. Broccoli sau fasole verde sotate, cu soia și susan la final. Cartofi dulci copți cu susan și chili. Susanul se lipește cu un strop de ulei sau cu muștar și se presează ușor.

Când cauți rețete cu semințe de susan calde, somonul în crustă e cel care face impresia cea mai mare cu cel mai puțin efort: cinci minute, două ingrediente.

Salate asiatice, orez și câteva dulciuri

Salata de castraveți cu oțet de orez, soia și susan prăjit. Tăiței reci cu dressing de susan și legume crocante. Orez cu susan negru și ceapă verde, ca garnitură. Halva de casă din tahini și puțină miere. Biluțe de curmale cu cacao și susan. Susanul merge la fel de bine în sărat și în dulce, cu aceeași linguriță.

Semințele se țin la loc uscat șase luni, la frigider un an; tahiniul, deschis, la frigider, câteva luni, agitat înainte, fiindcă uleiul se separă.

În colecția de rețete cu semințe de susan găsești cruste, dressinguri, tahini, salate și dulciuri cu gramaje precise și valori nutriționale pentru porție. Semințele de pe chiflă au, prăjite, o bucătărie întreagă în spate.