Rețete cu țelină, rădăcina care ține locul cartofului

Țelina e rădăcina aceea noduroasă din legătura de supă, pe care multe femei o pun în ciorbă și o scot din farfurie. Doar că țelina nu e doar pentru fiert: coaptă la cuptor devine dulce și moale, făcută piure ține locul cartofului, rasă crud cu măr și iaurt e o salată de iarnă care se ține trei zile în frigider. Iar tulpinile, apio, sunt crocante, apoase și merg în orice salată cu pui.

Găsești rețete cu țelină pentru supe-cremă, piureuri, salate de iarnă, garnituri la cuptor și tocănițe, cu rădăcina folosită ca legumă principală, nu ca ingredient de gust pe care îl arunci după fiert.

Rădăcină sau apio, două legume cu același nume

Țelina rădăcină e rotundă, grea, cu coajă aspră, gust de pătrunjel și anason, și se curăță gros, cu cuțitul, fiindcă răzătoarea nu trece de noduri. Apio, țelina de tulpini, e verde, crocantă, cu apă multă și gust mai blând; se mănâncă crud, în salate și cu hummus, sau călit ca bază de supă. Frunzele ambelor sunt aromate și merg tocate, ca pătrunjelul.

Într-o rețetă cu țelină rădăcină, bucata tăiată se pune imediat în apă cu lămâie, fiindcă se înnegrește în câteva minute. Într-o rețetă cu țelină apio, tulpinile exterioare, mai fibroase, se curăță de ață cu un cuțit de legume înainte de tăiat.

Puține calorii, gust mult, deci se pune mai des

Țelina are apă, fibre și puține calorii, iar rădăcina ține de foame ca un cartof, cu o treime din carbohidrați. Gustul ei puternic e motivul pentru care multe femei o evită, dar tot el e motivul pentru care o supă-cremă cu țelină nu cere smântână și un piure de țelină nu cere unt: aroma umple locul grăsimii.

Când cauți rețete cu țelină gândite pentru slăbire, cele bune o folosesc drept legumă de bază, în cantitate mare, cu gramaje clare și valori nutriționale calculate pentru porție, ca să vezi că un bol de supă-cremă cu țelină și cartof rămâne o cină ușoară.

Supa-cremă și piureul care înlocuiește cartoful

Țelină, ceapă, un cartof mic, apă și piper, fierte și pasate: supa-cremă care are gust de restaurant fără nicio lingură de smântână. Țelină fiartă cu un sfert de cartof, pasată cu lapte cald și nucșoară: piureul de lângă friptură, mai ușor și mai aromat decât cel clasic. Țelina se fierbe repede, în cincisprezece minute, și se pasează fin.

O rețetă cu țelină la supă-cremă cere apă cât să acopere legumele, nu mai multă, altfel supa iese subțire și gustul se pierde în lichid.

Salata de țelină cu măr, ca în bistrourile franțuzești

Țelină rasă pe răzătoarea mare, un măr ras, iaurt gras, muștar și lămâie: remoulade-ul franțuzesc fără maioneză, salata care se face duminică și ține până marți. Țelină cu morcov ras și portocală, pentru iarna fără roșii. Apio tăiat mărunt cu pui fiert, iaurt, nuci și struguri: salata Waldorf în versiunea de acasă.

Când cauți rețete cu țelină crude, salata cu măr e cea care convinge și pe cine o știa doar din ciorbă, fiindcă lămâia și mărul îi îmblânzesc gustul.

La cuptor, în tocănițe și în supele de bază

Cuburi de țelină cu ulei, cimbru și sare, la cuptor patruzeci de minute, până se caramelizează pe margini: garnitura care se mănâncă și rece. Felii groase, coapte ca o friptură, cu unt și rozmarin. Țelină în tocănița de vită, în locul unei părți din cartofi. Apio călit cu ceapă și morcov, baza oricărei supe care are gust de bază.

Țelina rădăcină se ține la frigider, în sertar, două-trei săptămâni; tăiată, se acoperă și se folosește în trei zile. Apio se ține în apă, ca un buchet, ca să rămână crocant.

În colecția de rețete cu țelină găsești supe-cremă, piureuri, salate de iarnă, garnituri și tocănițe cu gramaje exacte și valori nutriționale pentru porție. Rădăcina din legătura de supă capătă un rol principal. Și rămâne în farfurie.